responsabilitate – de la “de” la “ce ?”

long time no see…sau in fine, no write.

eram azi in 313 si m-am trezit cu ”sorry blame it on me” in casti.  si le zicea omu despre responsabilitate. si m-a pus pe ganduri…

frate, ce inseamna sa fii responsabil? sa iti asumi responsabilitatea pentru ceva?

ok, iti “asumi responsabilitatea” pentru o actiune de-a ta. si nu iese asa cum ai fi vrut. ai facut o prostie. ramai cu responsabilitatea in mana, nu-i asa?

nu zic ca responsabilitatea este un termen fantasmagoric sau, Doamne fereste, inutil. dar dupa parerea mea a-ti asuma o responsabilitate inseamna mai mult decat a declara asta. trebuie sa faci tot ce poti pentru a te asigura ca lucrurile decurg asa cum ar trebui. ca oricine poate s-o faca pe responsabilul..

in regula, ai dat-o-n bara… repara. cere-ti scuze si fa ceva in privinta erorii comise. cel mai usor e sa bagi un “imi pare rau” si gata. ai rezolvat-o. bravo ba, intreprinzatorule!

in esenta, ce vreau sa spun e ca daca iti asumi o responsabilitate, asuma-ti responsabilitatea pentru responsabilitatea asumata. si cand iti ceri scuze, fa-o reparandu-ti greseala.

hai ca m-am facut inteles.

“As life goes on I’m starting to learn more and more about responsibility
I realize everything I do is affecting the people around me
So I want to take this time out and apologize for things I have done
And things that have not occurred yet
And the things they don’t want to take responsibility for”

gospodari si gospodine, uniti-va!

te-ai saturat sa fii singurul care are volan de mercedes pe dacia 1310? nu suporti faptul ca numarul B-69-BOS e luat? esti suparat ca ti s-a tocit ciocu de la pantofi? esti frustrat ca vanzatorul din obor ti-a dat un portofel din piele de crocodil falsa? te enerveaza faptul ca siclamul nu a fost inca la moda? esti deprimat ca iti schimbi telefonul doar la 2 luni? cardul de 2gb nu este suficient pentru toti pestii, salamii, copiii de aur/de argint/minunati, vijeliile, care iti lumineaza viata?

atunci e timpul sa faci ceva! contacteaza-ti toti prietenii manelari si pregatiti-va pentru revolta! este ocazia voastra! a sosit vremea sa aveti propria voastra zi, ZIUA COCALARULUI !!!

asteptam voturile voastre pe www.ziuafaranumar.rro

io propun ziua de 32 mai…

sus, jos, sus, jos… nu-s la aerobic, ‘te drecu !

 am scapat de o saptamana infernala… o saptamana de cacat. nu neaparat din cauza testelor, tezelor, ascultarilor, etc, ci din cauza evolutiei starii mele de spirit de-a lungul acestor zile.

fantastic lucru, moralul asta. lama si cutitul par a fi cele mai la-ndemana obiecte cand e la pamant (metaforic vorbind, desigur), iar cand e ridicat te simti in al noulea cer, realitatea fiind cu totul si cu totul alta.

totusi, ia ganditi-va cum va simtiti in momentele de depresie… io unul nu dau doi bani pe mine atunci, ma consider un ratat. si ma apuc sa discut cu cei apropiati despre ce am pe suflet, urmand sa regret ca am facut acest lucru urmatoarea zi. de ce? pentru ca intotdeauna imi pun aceleasi intrebari existentiale, intotdeauna am aceleasi dileme, si, logic, intotdeauna primesc aceleasi raspunsuri. dar deh, asa e cand iti bate corazonu-n teava…

mare minune, singuratatea asta… mi se intampla de multe ori sa fiu cu multa lume, sa fie o atmosfera degajata, sa se faca multa caterinca… ce mai, ajung sa rad de sa cad pe jos (la propriu). si dupa ma duc acasa si sa fiu singur, cazand inevitabil intr-o stare de melancolie, inceput de depresie. astfel ia nastere “miscarea de zig-zag”.

e chiar tragi-comic. acum esti in al noualea cer, asculti “vama veche-18 ani” si fredonezi cu o sinceritate suprema si o pofta de viata nemaipomenita “nimic in lume nu ma opreste sa urlu tare sunt fericit”, iar seara ajungi in fata calculatorului cu playlistu “bitza” si iti pui intrebari mai complicate decat fizica cuantica si mai irelevante decat ora lui miriunis. totul culminand cu momentul cand realizezi ca iti faci mai mult rau, dar, din nu se stie ce motiv, preferi sa continui. dubios.

individualitate

se spune ca fiecare om este unic in felul sau. si nu contest lucrul asta. dar oare atunci cand te schimbi, nu o faci realizand ca felul cum erai era aiurea? nu te schimbi sub influenta celorlalti? suna prea complicat asa ca o sa incerc sa exemplific.

am aproape 17 ani si ma simt mult mai diferit fata de cum eram acum 1 an. si stiu ca m-am schimbat in primul rand pentru ca mi-am dorit io. dar e ciudat… nu poti sa fii altcineva total diferit peste noapte. si nici nu cred ca-si doreste cineva asta. io am constatat ca m-am schimbat asa dintr-o data. si asta e cea mai misto parte: te schimbi si nici macar nu-ti dai seama. dar ti-o doresti, si de aici pleaca totul.

cu totii ne schimbam datorita(sau din cauza) anturajului. vrei, nu vrei, esti influentat de ceilalti. ce e trist e ca de cele mai multe ori ajungem sa avem fobiile si fixurile noastre din cauza unor sechele din copilarie. dar depinde de noi cat de mult ne lasam influentati de niste evenimente din trecut, dar mai ales cat de mult ne lasam influentati de ceilalti.

probabil ca va intrebati ce legatura are tot ce am scris cu individualitatea. ei bine, are foarte mare legatura. pentru ca m-am schimbat datorita apropiatilor, cum am mai zis-o, fara sa imi propun lucrul asta. dar mi l-am dorit. fiecare om are calitati si defecte. io aveam niste defecte care ma complexau. de exemplu, eram foarte nesigur pe mine, iar acum simt ca nu mai sunt asa.

pur si simplu, consider ca oricine poate fi cine vrea si cum vrea. si deja cand te schimbi,  nu se mai pune problema daca ai copiat pe cineva sau nu. fiecare este generos in felul sau, fiecare este haios in felul sau, fiecare este nesimtit in felul sau…

mi s-a zis ca sunt wannabe ca ascult acelasi gen de muzica cu nush-cine, ca-s wannabe ca ma imbrac ca altul, ca m-am apucat de blog doar dupa ce s-au apucat altii… astea-s cacaturi. toate chestiile astea tin de gust. fiecare asculta ce muzica ii place, se imbraca cum ii place… si am mai zis o data de ce m-am apucat de blog. nu incerc sa copiez pe nimeni, dar asta nu inseamna ca nu ii admir pe ceilalti pentru calitatile lor.

pentru mine, a copia pe cineva inseamna a incerca sa fii in locul acelei persoane, sau copia fidela a ei. e trist sa fii “sclavul” cuiva. atunci practic iti pierzi personalitatea. dar oare e dovada de “wannabe-ism” sa incerci sa te corectezi dupa modelul altcuiva, pastrandu-ti integritatea? discutabil…dar inclin sa cred ca nu.

se spune ca fiecare om este unic in felul sau…

tanar si nelinistit

ca orice fiinta umana, am ratiune. ratiunea implica gandire. gandirea implica ganduri. ganduri, care si ele la randul lor sunt mai mult sau mai putin concrete. am unele zile cand am atatea ganduri incat n-am timp sa termin sa ma ma gandesc la unul ca deja imi vine altul in cap. acum cativa ani m-a batut gandul sa ma apuc de un jurnal. dar lenesul din mine a avut castig de cauza.

cam acum o saptamana am avut un moment din ala de depresie, cand simti ca n-ai pe nimeni langa tine, ca esti singur. si am vrut sa discut cu cineva, sa imi spun oful. am vazut ca un vechi prieten era pe mess.. asa ca am discutat cu el. mi-a recomandat sa ma apuc de un blog, cica iti mai ordoneaza gandurile…ramane de vazut. sfatul oricum i l-am urmat.